Europa, Spania, Valencia, Avenida Cardenal Benlloch, Lee… iulie, ora 11.00.
O masuta alba, de plastic cu 3-4 scaunele, langa ea alta masuta si alta masuta si alta masuta si….cam atat. Pe ea, un ziar, cica Marca…nu ma atrageau cu nimic informatiile sportive din el dar iubeam atat de tare prezenta lui acolo…pe masa, de decor.
Plateam 1,20 euro…primeam multe. Primeam o masuta, un ziar , o scrumiera, primeam aerul proaspat de dimineata intr-o zi de vara, primeam o bucatica de jumatate de trotuar si vedere la cealalta jumatate, primeam vederea la strada, la ambele sensuri, vedere la blocuri, hotele si magazine, saloane de cosmetica si gradinite. Primeam zgomotul si agitatia masinilor si a oamenilor care treceau pe cealalta jumatate de trotuar parca defiland.
Eram undeva intre masini si oameni avand toti, sau cel putin asa pareau, o destinatie anume. Eram acolo in mijlocul lor, in agitatia si graba lor, in treburi, in problemele si bucuriile lor….
Si pentru 25 de minute…ei ma linisteau. Ma linisteau pentru ca eu nu ma grabeam niciunde, eu nu aveam serviciu, eu nu plecam, nu veneam…eu faceam ce ei in agitatia lor, nu puteau, da-si doreau… Eu stateam…si stateam bine…eu imi beam cafeaua.
